Sunt câteva zile deja de când internetul este în fierbere pe marginea scandalului iscat de spectacolul „Proorocul Ilie”, montat de Botond Nagy, la Teatrul Național București. Am văzut spectacolul la premieră, în luna februarie și m-am întrebat încă de atunci dacă noi, ca societate, vom avea capacitatea să acceptăm propria reflecție, pe care spectacolul, ca o oglindă multi-fațetată, o proiectează pe scenă. Dar părerea mea despre spectacol este mai puțin spre deloc importantă. Am ales să scriu despre acest subiect, din câteva motive, care mă întristează și mă consumă.
Văd mulți cunoscuți / apropiați, oameni pe care îi cunosc personal, care aderă la mesajul din aceste zile, că montarea ar fi una blasfemică, dintre aceștia pe cei mai mulți nu i-am văzut niciodată într-o sală de spectacol, pe niciunul la premiera din luna februarie, dar care își bazează reacțiile exclusiv pe un material video scos din contextul montării. Din acest motiv, pe de o parte și pentru că mă întristează profund valurile de ură (creștinească?), chemările la violență (creștinească?), mesajele de amenințare (creștinească?) la care sunt supuși actorii și creatorii spectacolului, am dedicat câteva ore în această dimineață, pentru o documentare a acestui subiect, care poate va ajuta, pe cei care și-au format o opinie pe baza unor informații trunchiate și scoase din context, sau au aderat la curentul creat (artificial?), să înțeleagă mai bine de fapt despre ce este vorba în acest spectacol, care este bazat pe întâmplări reale.
🔴✍️𝐌𝐢𝐜𝐡𝐚ł 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐙𝐝𝐚𝐧𝐨𝐰𝐬𝐤, student la drept, fotograf amator, pasionat de cultură și istorie, 𝐝𝐨𝐜𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐓𝐞𝐥𝐞𝐯𝐢𝐳𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐏𝐨𝐥𝐨𝐧𝐞𝐳𝐚̆ – 𝐓𝐕𝐏 𝐖𝐨𝐫𝐥𝐝, într-un material publicat chiar anul acesta, în martie 2025, cazul autoproclamatului Prooroc Ilie – 𝐏𝐫𝐨𝐟𝐞𝐭𝐮𝐥 𝐈𝐥𝐢𝐞 𝐬̦𝐢 𝐚𝐛𝐚𝐧𝐝𝐨𝐧𝐚𝐭𝐚 „𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥𝐚̆ 𝐚 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐢”, pe care l-am rezumat mai jos:
În anii 1930 Eliasz Klimowicz, un țăran analfabet care s-a autoproclamat profetul Ilia (Ilie) pune bazele, în pădurile din estul Poloniei unei așezări numite Wierszalinului, o utopie distopică religioasă, care se dorea a fi „Noul Ierusalim”, noua Capitală a Lumii. Eliasz Klimowicz, falsul prooc a promis salvarea celor care i-ar urma în această așezare spirituală. Klimowicz a atras adepți prin învățăturile sale apocaliptice, iar Wierszalin a devenit un loc de pelerinaj, cu un templu central (Templul Lumii) și o viață strict religioasă. Fundația așa zisului Templu al Lumii, păstrează gravate până astăzi simboluri ale tuturor religiilor monoteiste. Mișcarea lui a fost marcată de fervoare religioasă și predicții de sfârșit al lumii, dar a fost și un loc de tensiuni interne, iar autoritățile bisericești și guvernamentale l-au considerat un eretic și o amenințare pentru stabilitatea socială. Pe măsură ce viziunea profetică a lui Klimowicz nu s-a împlinit, Wierszalin a început să se destrame, iar profetul a fost arestat de Armata Roșie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După arestarea sa, Wierszalin a căzut în ruină, iar adepții săi s-au dispersat. Chiar și așa, legendele despre Wierszalin și profetul Ilia au continuat să circule, iar ruinele acestui loc misterios rămân un simbol al unei utopii pierdute.
🔗Link în comentarii pentru articolul pe larg.
🔴✍️𝐍𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐆𝐞𝐨𝐠𝐫𝐚𝐩𝐡𝐢𝐜 𝐏𝐨𝐥𝐨𝐧𝐢𝐚 documentează subiectul într-un material din noiembrie 2019 intitulat: „𝐈𝐦𝐩𝐞𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐏𝐨𝐝𝐥𝐚𝐬𝐢𝐞. 𝐂𝐢𝐧𝐞 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐦𝐢𝐬𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐬𝐮𝐥 𝐈𝐥𝐲𝐚?”
❝Un sfânt sau un farseur care a scăpat de crucificare? Socialist sau constructor nebun al noii capitale mondiale? (…) Într-o zi, profetul Ilya a anunțat că se apropie sfârșitul lumii. Astfel, în ziua stabilită, adepții săi au apărut pe câmpul de lângă biserica ortodoxă numită Valea lui Iosafat. Cu toate acestea, apocalipsa nu a avut loc. Credința în Ilya a început să se clatine. Klimovici, care a primit odată o decorație de stat pentru activitatea sa caritabilă, a început să fie cercetat de poliție. Aceștia verificau dacă incită populația la tulburări. (…) Ilie era aproape considerat Mesia, iar credincioșii au decis să îl pună la încercare. Într-o zi au venit la el cu o cruce, un ciocan și cuie. Profetul înspăimântat a fugit. (…) Astăzi, ceea ce a mai rămas din vechile clădiri este o casă, o anexă, un hambar și o fântână. Casa ar fi trebuit să fie locuința așa-numitelor Mame ale lui Dumnezeu. Multe zvonuri circulau în jurul lor. Probabil că ele l-au ajutat pe Ilie să primească pelerini. Cu toate acestea, oamenii răspândeau zvonuri incredibile despre presupuse excese sexuale (…)❞
🔗Link în comentarii pentru articolul pe larg.
🔴✍️În articolul „Adio, Europa de Est!”, publicat î𝐧 𝐋𝐨𝐬 𝐀𝐧𝐠𝐞𝐥𝐞𝐬 𝐑𝐞𝐯𝐢𝐧 𝐨𝐟 𝐁𝐨𝐨𝐤𝐬 (𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞, 𝟐𝟎𝟏𝟕), 𝐉𝐚𝐜𝐨𝐛 𝐌𝐢𝐤𝐚𝐧𝐨𝐰𝐬𝐤𝐢 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐢𝐝𝐞𝐧𝐭𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 prin prisma unor exemple literare semnificative. ❝Vreau să susțin că Europa de Est, literatura și istoria sa, sunt esențiale pentru a înțelege secolul XX, coșmarul din care încă ne trezim.❞ Unul dintre cazurile analizate este cel al lui Eliasz Klimowicz, un personaj din literatura contemporană, care ilustrează perfect conflictele interioare și exterioare care influențează dezvoltarea identității.
❝(…) Apoi a venit vara anului 1936. Vremea recoltei. O procesiune de țărani își croia drum pe cărări întortocheate, printre dealuri nisipoase acoperite cu ienupăr și mlădițe. Capul procesiunii purta o cruce. Altul ținea un bici. Un al treilea – o coroană de spini. Au venit să-l răstignească pe profetul lor, pentru că ultima răstignire a fost cu prea mult timp în urmă. Lumea devenise păcătoasă și laxă între timp, iar diavolul locuia pe pământ ca și cum ar fi fost la el acasă.Dar Eliasz nu avea niciun interes să fie răstignit. S-a ascuns de adepții săi, ghemuindu-se într-o pivniță în timp ce aceștia îl căutau în pădure. După trei zile a ieșit la suprafață, ca din morți. Până atunci, ceilalți își pierduseră interesul de a se grăbi spre mântuire…❞
🔗Link în comentarii pentru articolul pe larg.
🔴✍️La final, 𝐖𝐢𝐤𝐢𝐩𝐞𝐝𝐢𝐚 oferă suficient de multă informație pentru înțelegerea subiectului, din care extrag aici doar un pasaj:
❝Reputația lui Klimowicz a avut de suferit după ce a refuzat să fie crucificat de adepții săi, care au început să îl vadă ca pe o reîncarnare a lui Iisus Hristos, și pentru că „sfârșitul lumii” profețit de el nu a avut loc. În ciuda acestui fapt, pelerinii din toată Polonia erau în continuare atrași de el, iar el era în continuare înconjurat de un grup notabil de credincioși.❞
🔗Link în comentarii pentru articolul pe larg.
Închei cu gândul și speranța, ca cei care s-au grăbit să ridice piatra pentru a arunca, fără sau înainte să fi fi văzut spectacolul, vor ajunge să înțeleagă, după ce-l vor viziona, mesajul pe care acesta îl transmite, manifestul despre nevoia unei credințe autentice, nealterate de consumerism, necorupte de instrumentalizările de orice tip, nealterate de fanatism.
Sursa foto: TVP World
