A fost extraordinar. Am plâns când Romeo a murit (da, dar, în acest musical se moare altfel), am plâns când Părintele Lorenzo și-a spus monologul. Apoi, cu lacrimile înnodate sub bărbie am cântat „Regi, împărați” la aplauze.
A fost catharsis. Cred că e cel mai bun spectacol care poate fi văzut în București la ora asta.
N-am făcut poze. Nu fac niciodată poze în timpul spectacolului. Am găsit, în schimb, pe paginile artiștilor fotografii de la repetiții, realmente superbe, dar care chiar și așa frumoase cum sunt, spun abia o mică parte din ce se poate vedea și auzi pe scena Operetei.
Andrei Mihalcea nu joacă rolul lui Romeo, e prea puțin spus. Pur și simplu îl trăiește. Are vârsta, are charisma, are vocea, are totul. Nu zic nimic despre Julieta decât că sunt geloasă că nu sunt în locul ei.
Dar, lăsând gluma la o parte, toată distribuția este excepțională.
Ceva se întâmplă la Operetă. Încă nu înțeleg ce, dar e al naibii de interesant.— cu Teatrul Național de Operetă şi Musical „Ion Dacian”.